Hic Sunt Leones

În mai multe rânduri, publicaţia noastră a relatat, în cadrul unor articole, despre utilizarea firmei S.R.L. „Gasvat Grup”, în scopul fraudării bugetului statului Republica Moldova.
În atenţia noastră se află în special afacerea de mare amploare a celui numit CAŞCEI (alias VADIM CIORNEA, personaj pe care l-am prezentat în numeroase articole ale publicaţiei noastre) aparent cap al unei renumite grupări de raideri. Afacerea este atent protejată, pentru a nu deveni obiect al unei acţiuni de urmărire penală, de procurorul Boris Poiată, şi de cel, despre care se ştie că este aservit grupării de raideri şi lui CAŞCEI, procurorul Viorel Morari. Această afacere dă bugetului de stat o lovitură de nu mai puţin de 25 milioane lei moldoveneşti.
Aşa cum am mai menţionat în articole anterioare, afacerea prin care s-a folosit firma S.R.L „Gasvat Grup”, în scopul fraudării bugetului de stat, s-a desfăşurat în zona Economică Liberă Taraclia. Obiectul afacerii l-a constituit, renumitul de acum utilaj de îndepărtare a sâmburilor şi pedunculilor, vândut de mai multe ori între firmele care serveau tot grupării de raideri coordonată de acelaşi „CAŞCEI”. Scopul, simplu: să fie duse la bun sfârşit schemele de spălare de bani şi cele de fraudare a bugetului de stat, folosindu-se pretextul returnării de TVA (n.r. – lucru relatat pe larg în articolele noastre „Incompetenţă sau protecţionism” sau „Bugetul de stat victima raiderilor”).
Iar pentru a crea aparenţa legalităţii acestor operaţiuni de returnare frauduloasă de TVA, ca astfel CAŞCEI (dar şi protectorii săi de la Procuratura Anticorupţie care au pus la punct ofiţerii CCCEC ce îl „necăjeau” pe raider) să evite răspunderea penală, au fost folosite instanţele judecătoreşti.
În cazul în discuţie, având în vedere proporţiile schemei frauduloase pe care am prezentat-o şi semnificaţia (politică dar şi financiară) a schemei puse în aplicare, raiderii sunt nevoiţi să apeleze la cele mai sigure instrumente pentru a-şi putea apăra dar şi promova interesele, prin intermediul instanţelor.
De această, s-au folosit de Curtea de Apel Chişinău şi, mai exact, de judecătorul ELENA GLIGOR (un personaj nou dar semnificativ în istoria noastră). Elena Gligor nu este nimeni alta decât judecătorul care a fost protejat şi adus de fostul regim comunist de la Curtea de Apel Bălţi la Curtea de Apel din Chişinău, cu scopul de a-şi consolida „poziţia” în instanţa din Chişinău, lucru atât de necesar în derularea strategiilor electorale şi în lupta dusă pentru denigrarea Primăriei Chişinău.
Cazul nu a fost repartizat întâmplător judecătorului Elena Gligor. Şi tot, nu a fost o întâmplare faptul că judecătorul Gligor a emis imediat o încheiere de asigurare a acţiunii. Probabil, ca nu cumva, „sărmanul” CAŞCEI să nu îşi mai poată continua nestingherit acţiunile sale frauduloase de sustragere a banilor de la bugetul de stat, precum şi alte acţiuni frauduloase, derulate prin intermediul S.R.L: „Gasvat Grup” .
Încheierea de asigurare a acţiunii a fost emisă cu uşurinţă şi fără rezerve de Elena Gligor, pe 12 martie 2009 , hotărâre menţinută ulterior de Curtea Supremă de Justiţie prin metode binecunoscute …
De această dată, în joc intră avocatul IGOR CLIMA (nemafiind folosit, ca până acum, cunoscutul pion al raiderilor, juristul Vitalie Ciofu. Avocatul Clima are rolul de a „insufla curaj” acelor judecători care încep să aibă temeri, ştiind la ce riscuri se expun dacă se implică în continuare şi care vor încerca să opună rezistenţă.
Astfel după cum se poate remarca, judecătorul Elena Gligor a fost chemată „la datorie”, pentru a-şi plăti tributul datorat familiei Clima, care se pare că a contribuit semnificativ la promovarea numitului judecător în perioada de guvernare comunistă dar şi la asigurarea protecţiei în numeroase cazuri de abuzuri pe care Elena Gligor le-a admis, executând astfel ordine politice, pe care nu putea să nu le respecte, deoarece tot protectorii săi i le transmiteau.
În cazul în discuţie nu putem vorbi însă despre o implicare directă a judecătorului Elena Gligor în punerea în aplicare a schemelor frauduloase tip „raider” şi nici despre o corupere a ei, de către CAŞCEI, aşa cum raiderul a acţionat în alte cazuri.
De data aceasta, Elena Gligor a fost doar folosită ca şi instrument pentru ca alţii, mult mai puternici, să îşi protejeze interesele. Elena Gligor nu face decât să execute indicaţiile primite prin intermediul lui Igor Clima, de la tatăl avocatului, Nicolae Clima, preşedintele Consiliului Superior al Magistraturii. Mai bine spus, judecătorul Elena Cligor trebuie doar să coordoneze, cum crede ea de cuviinţă, acest circ al procesului de judecată, pentru ca în final să-şi aplice semnătura, orbeşte, pe o hotărâre deja redactată de către avocatul Igor Clima. Lucru care s-a întâmplat şi în cazul încheierii de asigurare a acţiunii de care am vorbit mai sus, datând din 12 martie 2009.
Implicarea familiei Clima în acest caz a fost necesară, pentru a putea fi influenţată Elena Gligor, care, spre deosebire de unii magistraţi, este foarte greu de convins să închidă ochii la unele abuzuri, mai ales la cele ce sunt împotriva intereselor statului.
În ciuda faptului că Elena Gligor a slujit cu credinţă fostei puteri politice, acest judecător este unul dintre puţinii ai căror verticalitate nu a fost afectată, de personaje interlope precum CAŞCEI, indiferent de cât de irezistibile ar fi fost ofertele. Şi, în special, din acest motiv, Vitalie Ciofu, a trebuit să îi lase la intermedierea situaţiei pe membrii familiei Clima, mai exact a lăsat totul în coordonarea lui Nicolae Clima, pare-se una dintre puţinele persoane, în faţa cărora Elena Gliugor cedează şi închide ochii admiţând astfel anumite abuzuri.
Este evident că recompensa plătită de gruparea lui „CAŞCEI” pentru comiterea unui asemenea abuz de proporţie, având ca victimă bugetul de stat nu a ajuns în buzunarul executantului Elena Gligor…
Elena Gligor, care mai are câţiva ani până la pensionare, a fost implicată în mai multe scandaluri electorale şi politice, dar se confruntă şi cu serioase probleme de ordin personal. Folosindu-se de acest fond, Nicolae Clima o manipulează cu succes în promovarea unor interese prin intermediul Curţii de Apel Chişinău.
Spre deosebire de comenzile politice executate de Elena Gligor, în acest caz, pentru prima dată în perioada post comunistă, unui judecător îi revine rolul de a recurge la serioase abuzuri împotriva intereselor statului având drept obiectiv fraudarea bugetului de stat cu circa 25 milioane lei, în favoarea cunoscutei grupări de raider a lui „CAŞCEI”, grupare care s-a aflat sub protecţia fostului regim.
Vom monitoriza acest caz pe care ni-l dorim să servească drept punct de reper în ceea ce priveşte loialitatea unor magistraţi, sluji ai fostului regim, dar şi în ceea ce priveşte reacţia sistemului judecătoresc după pierderea cârmei puterii, de către fostul regim totalitar.
E interesant de văzut cine va învinge în această luptă: frica şi loialitatea judecătorului Elena Gligor, faţă de cei ce au promovat-o, sau conştiinţa juridică a ei …
Pe baza materialelor şi dovezilor acumulate, considerăm că judecătorul Elena Gligor nu poate fi acuzat de colaborare cu grupările de raider. Acest lucru îl confirmă faptul că ar fi fost imposibil coruperea Elenei Gligor prin intermediarul Vitalie Ciofu sau prin alţi pioni de teapa lui, aşa cum s-a întâmplat în cazul altor judecători.
De asemenea, din cauză că la acest judecător nu prea exista „cale de acces” pentru traficanţii de influenţă (la a căror servicii apelează grupările de raideri) posibilitatea utilizării judecătorului Elena Gligor în calitate de instrument de promovare cu regularitate a schemelor frauduloase de tip corporate raider este exclusă, în opinia noastră .
În concluzie, s-a observat că Elena Gligor apare pentru prima dată, ca implicată, în punerea în aplicare a unei scheme de tip corporate raider, coordonată de gruparea lui CAŞCEI, ea fiind, aşa cum am menţionat, manipulată de persoane extrem de influente din sistemul judiciar. Implicarea judecătorului Elena Gligor în acest caz a fost, aparent, una gratuită. În schimb costurile suportate de raiderul CAŞCEI, în schimbul acestui „serviciu”, sunt foarte mari, motiv pentru care se va încerca evitarea unei alte implicări a judecătorului Gligor.