Hic Sunt Leones

După ce regimul dictatorial a pierdut frâiele puterii, noua guvernare si-a luat angajamentul ca, printre multe alte schimbări, să elimine corupţia din sistemul judiciar şi, totodată să contribuie la crearea unei justiţii independente.
Astfel, imediat ce şi-a luat funcţia în primire, noul ministru al justiţiei, Alexandru Tănase, a anunţat reforma sistemului judecătoresc şi a promis că nu va urma exemplul fostei guvernări şi nu se va implica în procesul judiciar. Nu mai este un secret faptul, că, drept consecinţă a modului în care regimul dictatorial a influenţat justiţia, şi instituţiile statale cu putere de decizie, şi a încercat să monopolizeze mediul de afaceri, Guvernul Republicii Moldova s-a ales cu zeci de dosare la CEDO şi sistemul judiciar este cunoscut ca fiind unul dintre cele mai instabile şi corupte din regiune.
Dar să revenim la reforma anunţată de domnul ministru, Alexandru Tănase. Mai exact, ţinem să precizăm că domnia sa anunţase lichidarea instanţelor economice, ca prioritate acestui proces şi chiar subliniase că va fi elaborat un proiect de lege în acest sens. Se precizase foarte clar că atât proiectul de lichidare a instanţelor economice cât şi reforma judiciară generală aveau ca scop principal eliminarea corupţiei, a lipsei de profesionalism şi a incompetenţei şi că vor fi excluşi din sistemul judiciar toţi judecătorii „infestaţi” de corupţie.
Aceste declaraţii şi proiecte extrem de determinate ale dlui ministru Alexandru Tănase i-au pus pe gânduri pe mulţi dintre magistraţi şi au produs panică printre acei judecători care şi-au cumpărat scump un post în special în sistemul judiciar economic (se ştie că „tariful” pentru un asemenea loc putea ajunge şi la câteva zeci de mii de euro) şi nu au reuşit încă să-şi amortizeze costisitoarea „investiţie” cu suficientă mită şi printre acei care s-au deprins cu o viaţă de lux şi au făcut din actul de justiţie un business.
La început, reforma în justiţie părea a fi una de perspectivă, toate speranţele îndreptându-se către dl ministru Tănase, un reprezentant de seamă al elitei juridice din Republica Moldova şi un bun cunoscător al principiilor fundamentale ale jurisprudenţei internaţionale. Este ştiut că, domnia sa, în perioada regimului totalitar s-a evidenţiat ca un înverşunat militant al drepturilor omului şi al independenţei în justiţie.
Dl Tănase şi, de fapt, toţi acei din echipa premierului Vlad Filat, care au simţit pe propria piele abuzurile regimului Voronin şi s-au lovit de corupţia şi „gâlmele” din sistemul judiciar şi din instituţiile statale importante, au dovedit că nu doresc să continue metodele abuzive al fostei puteri.
Totul părea promiţător, dar... Din păcate, am primit un prim semnal că totuşi ministrul Alexandru Tănase a avut tendinţa de a se implica şi în procesul de înfăptuire a justiţiei aşa cum obişnuiau predecesorii săi şi de a-l influenţa. Mai mult decât atât, investgaţiile au indicat faptul că dl Tănase a încercat să influenţeze tocmai sistemul justiţiei economice, despre a cărui lichidare vorbea. Trist este că, sunt semnale că tocmai acest proiect, este acum lăsat deoparte, şi că instanţele economice sunt folosite pentru servirea anumitor interese. Mai exact, ţinem să subliniem că, implicarea dlui ministru Alexandru Tănase ţine de cazul Chişinău Gaz împotriva CET-2, examinat de judecătorul Sergiu Namaşco.
Se pare, că, urmând indicaţiile dlui Tănase, de care depinde existenţa în continuare a instanţelor economice, judecătorul Sergiu Namaşco a fost nevoit să comită mai multe încălcări grave ale legislaţiei procesual civile. În cazul menţionat mai sus, s-a mai constatat că, implicarea ministrului Alexandru Tănase are în principal scop politic, dar indiferent de care ar fi obiectivul acestui abuz, cert e că domnul ministru poate fi aşezat în aceeaşi balanţă cu judecătorul Namaşco (a cărui independenţă căruia a fost grav afectată) şi se face vinovat de încălcarea regulilor unui proces echitabil.
Mai mult decât atât, în ultimul timp, dl Namaşco pare să fi fost implicat în mai multe procese scandaloase, unde obiectivitatea, imparţialitatea şi corectitudinea stau sub un serios semn de întrebare.
Nu credem că, dl Sergiu Namaşco (cel care a avut mici dificultăţi, cu fosta guvernare, la numirea în funcţia de judecător până la atingerea plafonului de vârstă) este implicat absolut întâmplător în înfăptuirea ultimelor „opere” ale justiţiei economice, în momentul în care se ştie că judecătoriile economice îşi trăiesc ultimele clipe.
Discutând implicarea dlui ministru Alexandru Tănase în influenţarea unui proces judiciar, considerăm că nu este cazul să intrăm în mai multe detalii şi să vorbim şi despre legăturile judecătorului Sergiu Namaşco cu unii exponenţi ai puterii, din cadrul actualei guvernări.
În concluzie, ne rezervăm dreptul, pentru moment, să suspectăm că, de fapt, lichidarea instanţelor judecătoreşti economice precum şi reforma judiciară anunţată constituie o manevră politică de preluare a controlului de către noua guvernare asupra acestor instanţe şi de supunere a unor magistraţi. Mai exact, în momentul de faţă nu credem că se urmăreşte asigurarea unei independenţe reale a justiţiei ci o simplă reîmpărţire a puterii...
Atât redacţia noastră cât şi mulţi dintre cei care participă la procesul de înfăptuire a „justiţiei moldoveneşti” aşteaptă (şi aşa credem că ar fi corect) explicaţii din partea ministrului justiţiei, Alexandru Tănase, de care sunt legate speranţele reformării sistemului judiciar, lichidarea corupţiei, promovarea profesionalismului printre magistraţi şi determinarea judecătorilor de a avea un comportament adecvat.
Mai exact, ni s-ar părea o dovadă de etică şi profesionalism, dacă domnia sa ar explica mai clar scopul acestei implicări în procesul de înfăptuire a justiţiei economice, al vizitelor particulare făcute unora dintre magistraţi din sistemul judiciar economic şi dacă ne-ar vorbi despre soarta întregii justiţii din Republica Moldova prin prisma reformei anunţate anterior. Va fi aceasta din nou subjugată pentru a servi diverse interese, fie ele politice sau de altă natură, sau va reuşi până la urmă să devină independentă şi obiectivă ?
www.hicsuntleones.eu

Pe adresa publicaţiei noastre online au ajuns mai multe solicitări, în care ni se cerea să explicăm mai clar noţiunea de „corporate raider”, motiv care ne-a determinat să publicăm articolul de faţă.
“Corporate raid” şi practica definită de acest termen au luat naştere ca o tactică folosită cu succes de oamenii de afaceri din Statele Unite, după anii 1970, cu scopul de a se extinde şi chiar de a monopoliza anumite domenii din mediul economic. Mai exact, în practicile bussinessmenilor din USA, termenul de „corporate raid” era asociat cu „hostile bidding” care reprezenta de fapt instrumentul utilizat de o companie sau de un om de afaceri influent pentru a prelua o altă companie puternică, de mare valoare, care îi făcea concurenţă sau care pur şi simplu îi trezea interesul. Mai exact, acesta se folosea de diverse mijloace pentru a duce la scăderea acţiunilor companiei vizate, pentru ca pachetul majoritar să poată fi preluat de pe piaţă la un preţ mult mai mic decât cel real.
Pentru a se atinge acest scop, erau utilizate o serie de metode extreme, care niciodată nu dădeau greş: erau introduse aşa-zise „iscoade” în interiorul companiei care făcea obiectul ţintă, persoane extrem de abile care reuşeau să ajungă angajaţi de încredere şi să pătrundă în bazele de date confidenţiale ale companiei, furnizând astfel informaţii utile despre punctele slabe sau cele forte ale acesteia. O altă metodă consta în coruperea angajaţilor competenţi, cruciali pentru companie – mai exact aceştia primeau o ofertă greu de refuzat de a se angaja în compania celui care viza preluarea firmei la care lucrau. Astfel, compania care făcea ţinta „raiderului” îşi pierdea oamenii de bază, iar activitatea avea de suferit şi acţiunile începeau să scadă vertiginos. Totodată, mai exista şi practica lansării unor zvonuri false la adresa companiei vizate, care însă făceau mare vâlvă, şi puteau de asemenea duce la scăderea semnificativă a preţului acţiunilor. Această tehnică este calificată de legislaţia multor state printre care şi Republica Moldova drept manipulare pe piaţa financiară non-bancară, acţiuni pentru care survine răspunderea administrativă şi chiar penală.
În concluzie, după ce se reuşea preluarea pachetului majoritar, acţionarii minoritari erau determinaţi să voteze în favoarea deţinătorului principal de acţiuni şi să fie de acord cu unele schimbări, precum ar fi conducerea companiei respective. Sau, erau convinşi să îşi cedeze acţiunile. De cele mai multe ori, aceste companii preluate prin metoda „corporate raid” erau valorificate, ajungându-se din nou la creşterea semnificativă a acţiunilor, şi vândute pe bucăţi, crescând astfel considerabil averea celui care le-a preluat.
Legislaţia actuală a SUA, a statelor UE şi a altor state încadrate în sistemul economic mondial este ajustată în sensul eliminării tehnicilor „raider”, fiind prevăzute sancţiuni drastice pentru asemenea practici. Iar statului îi revine rolul principal în identificarea şi stoparea atacurilor criminale tip „corporate raider”.
Chiar dacă această practică de „corporate raid” aplica metode neortodoxe, nu se depăşea limita moralităţii. În concluzie: ilegal dar moral.
Dar să ne referim acum la modul în care practica de tip „corporate raid” a început să fie abil „dezvoltată” în unele ţări din spaţiul post – sovietic. Aici, după 1990, „corporate raid” a devenit un adevărat fenomen, grupările de raider luând treptat locul fostelor grupări de „racket” chiar dacă acestei practici nu i se dădea o denumire clară şi a ajuns să fie aplicată ca o metodă de jaf, mascat de aparenţa legalităţii. În acest spaţiu, fenomenul „corporate raider” şi-a găsit un mediu favorabil de dezvoltare, din cauza imperfecţiunii legislaţiei, a anarhiei în cadrul sistemului de conducere a statului şi nu în ultimul rând din cauza nivelului înalt de corupţie din cadrul sistemului judiciar şi al instituţiilor de forţă ale statului.
Spre deosebire de practicile de tip „corporate raider”, aplicate în mediile de afaceri civilizate din fostele state sovietice, acest fenomen a suferit serioase mutaţii …
Mai exact, aceia care au ajuns să folosească metoda de atac de tip „corporate raider”, prin practicile aplicate, au încălcat flagrant legea sau chiar au folosit influenţa asupra puterii în stat pentru a crea legi favorabile propriilor interese.
Cert este că în practicile ţărilor post sovietice, şi mai ales, în ultimul timp, în special în perioada Voronin, în Republica Moldova „corporate raider” a căpătat amploarea unui fenomen de înavuţire a unor grupuri de interese protejate de puterea în stat, grupări care s-au folosit de magistraţi, de funcţionari corupţi din instituţii cu putere de decizie dar şi de protecţia „căpeteniilor” statului pentru a-şi atinge scopurile murdare.
Şi anume, pentru a ajunge să monopolizeze mediul economic, grupările pe ai căror membri îi putem numi de acum „raideri”, şi-au ales ca ţintă companii şi societăţi importante, cu proprietăţi şi bunuri de mare valoare care aparţineau unor oameni de afaceri, autohtoni sau străini şi care au devenit incomozi pentru simplul fapt că reuşiseră să dezvolte afaceri de succes, în mod cinstit. Ei ajungeau astfel, concurenţi puternici şi de temut pentru acei afacerişti ţinuţi în braţe de putere şi de instituţii corupte şi care se extindeau în mare parte prin scheme frauduloase şi delicte la care justiţia nu numai că închidea ochii, dar adesea juca primul rol.
Deşi metoda de atac raider o imita oarecum pe acea aplicată odinioară în Statele Unite, grupările de „raideri” din Republica Moldova au folosit mijloace care au întrecut cu mult bariera legalităţii şi moralităţii. Ne referim la utilizarea instanţelor de judecată, a instituţiilor de forţă ale statului, în special Centrul pentru Combaterea Crimelor Economice şi Corupţiei (CCCEC), la punerea în aplicare a schemelor raider. În unele cazuri, funcţionarii din aceste instituţii se preocupau în special de pregătirea şi derularea atacurilor raider. Printre aceste instituţii, cu părere de rău, se enumără, aşa cum am menţionat, CCCEC, Procuratura Anticorupţie, instanţele economice, iar numele unora dintre funcţionarii acestora a căror activitate (raider) a devenit foarte evidentă pot fi regăsite în listele publicate pe situl www.hicsuntleones.eu
Din cauza implicării exponenţilor puterii de stat şi a unora dintre magistraţi în derularea atacurilor raider, în Republica Moldova, puţine atacuri de acest gen s-au realizat fără a fi însoţite de dosare penale, arestări, percheziţii, sechestrări şi reţineri procesual penale. „Specialişti” în acest domeniu s-au dovedit a fi funcţionarii CCCEC şi cei ai Procuraturii Anticorupţie.
Diferenţa dintre fenomenul raider apărut în SUA şi fenomenul raider care a suferit serioase mutaţii în mediul oferit de spaţiul post sovietic constă în instrumentele folosite – puterea de stat, având grave consecinţe atât asupra mediului de afaceri cât şi întregului sistem al statului.
În acest sens, atacurile raider, în formula actuală aplicată în Republica Moldova impun coruperea în masă a sistemului judecătoresc şi a instituţiilor de forţă ale statului, în special CCCEC şi Procuratura Anticorupţie, care, intenţionat, au fost ajustate din punct de vedere normativ şi funcţional, în aşa mod încât ele să servească perfect intereselor şi necesităţilor grupărilor de tip „raider”.
Sunt multe cazuri în care nu putem vorbi doar de coruperea unor magistraţi sau funcţionari din cadrul CCCEC, Procuraturii Anticorupţie, ci chiar de implicarea acestora în derularea atacurilor raider, în calitate de membri, obţinând remunerări în formă de cote procentuale din veniturile realizate de grupările de raider, în urma atacurilor sau chiar ca membri salarizaţi cu regularitate.
Mai mult decât atât, tolerarea acestui virus social, denumit atac raider, precum şi crearea condiţiilor de dezvoltare, au determinat structurile de tip „corporate raider” în a-şi implementa proprii „oameni” în instituţiile de stat, pentru a le servi mai bine interesele.
Anume, din acest motiv, în Republica Moldova, întâlnim adesea cazuri de „licitare” a unor funcţii în stat, inclusiv în cadrul sistemului judecătoresc, achitându-se sume imense.
În cadrul CCCEC, s-au întâlnit cazuri, în care se plătesc mii de EURO pentru obţinerea unei funcţii de simplu lucrător operativ, capabil de a ridica un salariu lunar de circa 3000 lei (MDL).
În ceea ce priveşte starea actuală a lucrurilor în cadrul Centrului pentru Combaterea Infracţiunilor Economice şi Corupţiei (CCIEC), avându-l în fruntea acestei instituţii pe Viorel Chetraru, ne abţinem de la acuzaţii similare. Mai mult decât atât, în acest sens, se face observată o retragere semnificativă a implicaţiilor CCIEC în soluţionarea conflictelor dintre agenţii economici privaţi precum şi derularea schemelor frauduloase de tip „corporate raider”. Implicaţiile CCIEC se reduc la acte neînsemnate de protecţionism din partea unor colaboratori ai acestei instituţii, în favoarea celor cu care au colaborat intensiv, în sensul punerii în aplicare a schemelor frauduloase de tip „corporate raider”.
Reacţia în lanţ, provocată de fenomenul „raider” determină într-o oarecare măsură şi forma actuală a societăţii moldoveneşti, în care actul de corupţie este elementul de bază al succesului. Mai mult decât atât, a constituit o importantă sursă de finanţare a fostului regim comunist.
Considerăm că „atacurile raider” au constituit pentru fosta guvernare comunistă instrumentul principal, prin intermediul căruia s-a consolidat partidul, fiind promovate multe dintre politicile acestuia. Totodată, prin intermediul acestor atacuri a fost dusă şi lupta împotriva lichidării opoziţiei, Republica Moldova fiind subjugată economic dar şi mulţi dintre cetăţenii acesteia.
După cum s-a observat, în mai multe cazuri elucidate prin intermediul publicaţiilor electronice, în faţa atacurilor sunt puşi anumiţi pioni prezentaţi drept capi de grup, fiecare având un stăpân în cadrul puterii de stat. Dintre aceştia cei mai faimoşi sunt numiţii CAŞCEI (alia Vadim Ciornea) şi HAHOL (Nicolae Gaburac).
Credibilitatea aparenţelor create pretinşilor capi de grup e confirmată în modul acceptat de societatea moldovenească. Capul de grup e „înzestrat” cu obiecte de lux pentru a-i spori autoritatea în relaţiile cu „publicul” sau „opinia publică„ .
Pretinsului cap de grup îi revine rolul de a asigura legătura dintre persoanele implicate în derularea atacului şi realul stăpân, care se află în umbră, dar şi să îşi asume responsabilitatea atacului, similar practicilor organizaţiilor teroriste.
Unii dintre aceşti „capi”, în momentele de grea încercare pentru pioni, acţionând sub influenţa emoţiilor, ies totuşi în evidenţă …
De asemenea, s-a putut remarca, faptul că, în cazul în care grupările de raider sunt puse în situaţia de a apela la serviciile unei instituţii de stat sau la un funcţionar de stat ,în vederea derulării unui asemnea atac, care se afla sub controlul altei grupări de raider, aceste servicii se comercializează. În unele cazuri, conflictele de interese dintre grupări se pot solda cu consecinţe grave pentru unii dintre pionii implicaţi direct în atac. Unul dintre cazurile elocvente este conflictul grupării lui ANDREI CIAUŞ cu firmele protejate de fostul ministru al afacerilor interne Gheorghe Papuc, desconspirat în unul dintre articolele noastre. Elocvent este şi conflictul grupării lui ANDREI CIAUŞ cu gruparea lui Caşcei, acesta soldându-se cu închisoare pentru unii membrii ai grupării.
În concluzie, nu putem spune că atacurile raider constituie problema de bază a corupţiei în sistemul judecătoresc precum şi în alte instituţii de stat. În opinia noastră, ele au condus la crearea unui mediu extrem de favorabil şi, într-o oarecare măsură, au servit ca stimul pentru dezvoltarea corupţiei şi implementarea mai adâncă a acesteia în unele instituţii de stat.
În acest sens, cel mai mult au avut de suferit judecătoria economică, CCCEC, actuala CCIEC şi Procuratura Anticorupţie.
În acest moment, în centrul atenţiei noastre, se află câteva cazuri în care atacurile raider, iniţiate în perioada regimului comunist sunt îndreptate împotriva bugetului de stat şi au drept scop subminarea securităţii financiare a statului, servind ca şi instrument de discreditare a actualei guvernări.
În aceste cazuri, se face observată implicarea multor magistraţi care au fost promovaţi şi au servit cu credinţă fostului regim, printre care se enumără şi Elena Gligor, utilizată în cadrul campaniilor elctorale şi a luptei împotriva Primăriei Chişinău.
În ceea ce priveşte Republica Moldova, spre deosebire de Ucraina, Federaţia Rusă şi alte state ex- sovietice, suspectăm că atacurile raider au servit intereselor unor exponenţi ai puterii în stat şi, în unele cazuri, au fost utilizate la promovarea unor politici la nivel de stat.
Din aceste considerente, în ceea ce priveşte R. Moldova, atacurile raider au suferit mutaţii extrem de periculoase, provocate de mediul social.
Cu părere de rău, atacurile raider, ca şi alte fenomene infracţionale (aşa cum au fost cunoscutele activităţi infracţionale de tip „racket”) constituie efectele adverse ale procesului de trecere de la un regim dictatorial, la un regim democratic şi relaţiile economiei de piaţă, provocate în mare parte de instabilitatea politică, imperfecţiunea legislaţiei, incertitudinea raporturilor juridice, pauperizarea societăţii, nivelul scăzut al salarizării funcţionarilor de stat şi molima corupţiei.

În mai multe rânduri, publicaţia noastră a relatat, în cadrul unor articole, despre utilizarea firmei S.R.L. „Gasvat Grup”, în scopul fraudării bugetului statului Republica Moldova.
În atenţia noastră se află în special afacerea de mare amploare a celui numit CAŞCEI (alias VADIM CIORNEA, personaj pe care l-am prezentat în numeroase articole ale publicaţiei noastre) aparent cap al unei renumite grupări de raideri. Afacerea este atent protejată, pentru a nu deveni obiect al unei acţiuni de urmărire penală, de procurorul Boris Poiată, şi de cel, despre care se ştie că este aservit grupării de raideri şi lui CAŞCEI, procurorul Viorel Morari. Această afacere dă bugetului de stat o lovitură de nu mai puţin de 25 milioane lei moldoveneşti.
Aşa cum am mai menţionat în articole anterioare, afacerea prin care s-a folosit firma S.R.L „Gasvat Grup”, în scopul fraudării bugetului de stat, s-a desfăşurat în zona Economică Liberă Taraclia. Obiectul afacerii l-a constituit, renumitul de acum utilaj de îndepărtare a sâmburilor şi pedunculilor, vândut de mai multe ori între firmele care serveau tot grupării de raideri coordonată de acelaşi „CAŞCEI”. Scopul, simplu: să fie duse la bun sfârşit schemele de spălare de bani şi cele de fraudare a bugetului de stat, folosindu-se pretextul returnării de TVA (n.r. – lucru relatat pe larg în articolele noastre „Incompetenţă sau protecţionism” sau „Bugetul de stat victima raiderilor”).
Iar pentru a crea aparenţa legalităţii acestor operaţiuni de returnare frauduloasă de TVA, ca astfel CAŞCEI (dar şi protectorii săi de la Procuratura Anticorupţie care au pus la punct ofiţerii CCCEC ce îl „necăjeau” pe raider) să evite răspunderea penală, au fost folosite instanţele judecătoreşti.
În cazul în discuţie, având în vedere proporţiile schemei frauduloase pe care am prezentat-o şi semnificaţia (politică dar şi financiară) a schemei puse în aplicare, raiderii sunt nevoiţi să apeleze la cele mai sigure instrumente pentru a-şi putea apăra dar şi promova interesele, prin intermediul instanţelor.
De această, s-au folosit de Curtea de Apel Chişinău şi, mai exact, de judecătorul ELENA GLIGOR (un personaj nou dar semnificativ în istoria noastră). Elena Gligor nu este nimeni alta decât judecătorul care a fost protejat şi adus de fostul regim comunist de la Curtea de Apel Bălţi la Curtea de Apel din Chişinău, cu scopul de a-şi consolida „poziţia” în instanţa din Chişinău, lucru atât de necesar în derularea strategiilor electorale şi în lupta dusă pentru denigrarea Primăriei Chişinău.
Cazul nu a fost repartizat întâmplător judecătorului Elena Gligor. Şi tot, nu a fost o întâmplare faptul că judecătorul Gligor a emis imediat o încheiere de asigurare a acţiunii. Probabil, ca nu cumva, „sărmanul” CAŞCEI să nu îşi mai poată continua nestingherit acţiunile sale frauduloase de sustragere a banilor de la bugetul de stat, precum şi alte acţiuni frauduloase, derulate prin intermediul S.R.L: „Gasvat Grup” .
Încheierea de asigurare a acţiunii a fost emisă cu uşurinţă şi fără rezerve de Elena Gligor, pe 12 martie 2009 , hotărâre menţinută ulterior de Curtea Supremă de Justiţie prin metode binecunoscute …
De această dată, în joc intră avocatul IGOR CLIMA (nemafiind folosit, ca până acum, cunoscutul pion al raiderilor, juristul Vitalie Ciofu. Avocatul Clima are rolul de a „insufla curaj” acelor judecători care încep să aibă temeri, ştiind la ce riscuri se expun dacă se implică în continuare şi care vor încerca să opună rezistenţă.
Astfel după cum se poate remarca, judecătorul Elena Gligor a fost chemată „la datorie”, pentru a-şi plăti tributul datorat familiei Clima, care se pare că a contribuit semnificativ la promovarea numitului judecător în perioada de guvernare comunistă dar şi la asigurarea protecţiei în numeroase cazuri de abuzuri pe care Elena Gligor le-a admis, executând astfel ordine politice, pe care nu putea să nu le respecte, deoarece tot protectorii săi i le transmiteau.
În cazul în discuţie nu putem vorbi însă despre o implicare directă a judecătorului Elena Gligor în punerea în aplicare a schemelor frauduloase tip „raider” şi nici despre o corupere a ei, de către CAŞCEI, aşa cum raiderul a acţionat în alte cazuri.
De data aceasta, Elena Gligor a fost doar folosită ca şi instrument pentru ca alţii, mult mai puternici, să îşi protejeze interesele. Elena Gligor nu face decât să execute indicaţiile primite prin intermediul lui Igor Clima, de la tatăl avocatului, Nicolae Clima, preşedintele Consiliului Superior al Magistraturii. Mai bine spus, judecătorul Elena Cligor trebuie doar să coordoneze, cum crede ea de cuviinţă, acest circ al procesului de judecată, pentru ca în final să-şi aplice semnătura, orbeşte, pe o hotărâre deja redactată de către avocatul Igor Clima. Lucru care s-a întâmplat şi în cazul încheierii de asigurare a acţiunii de care am vorbit mai sus, datând din 12 martie 2009.
Implicarea familiei Clima în acest caz a fost necesară, pentru a putea fi influenţată Elena Gligor, care, spre deosebire de unii magistraţi, este foarte greu de convins să închidă ochii la unele abuzuri, mai ales la cele ce sunt împotriva intereselor statului.
În ciuda faptului că Elena Gligor a slujit cu credinţă fostei puteri politice, acest judecător este unul dintre puţinii ai căror verticalitate nu a fost afectată, de personaje interlope precum CAŞCEI, indiferent de cât de irezistibile ar fi fost ofertele. Şi, în special, din acest motiv, Vitalie Ciofu, a trebuit să îi lase la intermedierea situaţiei pe membrii familiei Clima, mai exact a lăsat totul în coordonarea lui Nicolae Clima, pare-se una dintre puţinele persoane, în faţa cărora Elena Gliugor cedează şi închide ochii admiţând astfel anumite abuzuri.
Este evident că recompensa plătită de gruparea lui „CAŞCEI” pentru comiterea unui asemenea abuz de proporţie, având ca victimă bugetul de stat nu a ajuns în buzunarul executantului Elena Gligor…
Elena Gligor, care mai are câţiva ani până la pensionare, a fost implicată în mai multe scandaluri electorale şi politice, dar se confruntă şi cu serioase probleme de ordin personal. Folosindu-se de acest fond, Nicolae Clima o manipulează cu succes în promovarea unor interese prin intermediul Curţii de Apel Chişinău.
Spre deosebire de comenzile politice executate de Elena Gligor, în acest caz, pentru prima dată în perioada post comunistă, unui judecător îi revine rolul de a recurge la serioase abuzuri împotriva intereselor statului având drept obiectiv fraudarea bugetului de stat cu circa 25 milioane lei, în favoarea cunoscutei grupări de raider a lui „CAŞCEI”, grupare care s-a aflat sub protecţia fostului regim.
Vom monitoriza acest caz pe care ni-l dorim să servească drept punct de reper în ceea ce priveşte loialitatea unor magistraţi, sluji ai fostului regim, dar şi în ceea ce priveşte reacţia sistemului judecătoresc după pierderea cârmei puterii, de către fostul regim totalitar.
E interesant de văzut cine va învinge în această luptă: frica şi loialitatea judecătorului Elena Gligor, faţă de cei ce au promovat-o, sau conştiinţa juridică a ei …
Pe baza materialelor şi dovezilor acumulate, considerăm că judecătorul Elena Gligor nu poate fi acuzat de colaborare cu grupările de raider. Acest lucru îl confirmă faptul că ar fi fost imposibil coruperea Elenei Gligor prin intermediarul Vitalie Ciofu sau prin alţi pioni de teapa lui, aşa cum s-a întâmplat în cazul altor judecători.
De asemenea, din cauză că la acest judecător nu prea exista „cale de acces” pentru traficanţii de influenţă (la a căror servicii apelează grupările de raideri) posibilitatea utilizării judecătorului Elena Gligor în calitate de instrument de promovare cu regularitate a schemelor frauduloase de tip corporate raider este exclusă, în opinia noastră .
În concluzie, s-a observat că Elena Gligor apare pentru prima dată, ca implicată, în punerea în aplicare a unei scheme de tip corporate raider, coordonată de gruparea lui CAŞCEI, ea fiind, aşa cum am menţionat, manipulată de persoane extrem de influente din sistemul judiciar. Implicarea judecătorului Elena Gligor în acest caz a fost, aparent, una gratuită. În schimb costurile suportate de raiderul CAŞCEI, în schimbul acestui „serviciu”, sunt foarte mari, motiv pentru care se va încerca evitarea unei alte implicări a judecătorului Gligor.

Anatol Câşlaru, directorul general al SA „Carmez”, a fost arestat la 21 aprilie 2009, fiind învinuit de concentrare abuzivă a acţiunilor întreprinderii pe care a condus-o timp de două decenii. După ce s-a aflat izolat timp de 42 de zile, Anatol Câşlaru se află în prezent în arest la domiciliu, fiind cercetat penal. În interviul de mai jos, acordat în exclusivitate pentru TIMPUL, el face dezvăluiri uluitoare despre mafia cărnii în RM şi susţine că, de fapt, este victima unui atac de tip raider.
- Dle Câşlaru, după ce aţi fost arestat la 21 aprilie, unele mass-media vă acuzau de abuz în încercarea de a acapara acţiunile „Carmez”, iar altele declarau că sunteţi victima unui atac de tip raider. Cum apreciaţi învinuirile ce vi se aduc?
- Marile probleme la „Carmez” au început la finele anului trecut, când cele 6,8% din acţiunile statului în întreprindere au fost procurate de o anumită firmă - „Globauto”. Aceasta a scris o plângere contra mea la Preşedinţie, de unde a fost trimisă la Procuratura Generală, care a deschis imediat un dosar penal. „Globauto” mă acuză că, procurând un pachet de acţiuni de la SA „Carmez” în anii 1999-2000, i-aş fi adus prejudicii de 6 mln. 500 lei. Paradoxul e că această firmă există din 2006, şi cum aş fi putut eu să-i aduc daune acum zece ani? Deci, ei n-au probe contra mea, dar vor să pună mâna pe „Carmez”, de unde se vede ca în palmă o operaţiune de tip raider, în a cărei schemă sunt implicate structurile de stat. Cu susţinerea lor nemijlocită, a fost posibilă izolarea conducerii combinatului, sechestrarea şi lipsirea de drept de vot a acţiunilor până la convocarea adunării generale extraordinare a acţionarilor, efectuarea modificărilor operative în registrul de stat privind înregistrarea unui nou statut şi a unui nou administrator.
- Cât de legal, totuşi, aţi procurat acţiunile discutate şi ce argumente aveţi că în această operaţiune e implicat şi statul?
- Dar cum explicaţi dvs. faptul că, în februarie 2009, după adresarea „Globauto” către Preşedinţie, Procuratura, în regim de urgenţă şi fără nicio probă, a deschis un dosar penal contra mea şi a adjunctelor mele - Ala Bogdanova şi Galina Florea? Cum un biet SRL, care a reuşit să obţină numai 11,8% din acţiunile „Carmez”, a acaparat întreaga întreprindere? Anterior, CCCEC a verificat - timp de patru luni - provenienţa acestor acţiuni, dar nu a depistat nicio fraudă. Nici Comisia naţională a pieţei financiare nu a constatat ilegalităţi în efectuarea tranzacţiilor cu aceste acţiuni. Legalitatea tranzacţiilor este confirmată şi de instanţa de judecată. În 1999-2000, fondul de investiţii „Exiton-Bon” pornise să procure masiv acţiunile „Carmez”, acumulând 48,2% din pachetul total al întreprinderii. Atunci, Consiliului societăţii şi adunarea generală a acţionarilor au decis că angajaţii care doresc pot să participe la procesul de cumpărare a acţiunilor SA „Carmez”, ca acestea să nu ajungă pe mâini străine. Lucrătorii au cumpărat circa 30% din acţiuni, din care circa 23% au fost achitate din banii mei şi ai doamnelor Bogdanova şi Florea. Transmiterea pe conturile noastre a acestor acţiuni a fost efectuată în decembrie 2004.
- Vineri, unele ziare au publicat un articol în care sunteţi numit „directorul roşu”, adept al tradiţiilor sovietice şi un profitor care face deplasări de lux din bugetul întreprinderii în Malta, Brazilia, Austria etc. Aveţi vreo relaţie cu comuniştii?
- Eu sunt un om din economia reală, n-am fost vreodată membru de partid, nici nu m-am implicat în politică. Eu, dacă văd negru, nu pot să spun că e doar puţin negru sau roşu... În Malta, Austria, Franţa et. am primit diplome şi medalii, distincţii pe care le-a obţinut SA „Carmez”. Ca membru al Academiei Internaţionale Economice, sunt invitat şi la diferite întruniri din domeniu. O astfel de întrunire a avut loc în Brazilia - unica ţară cu condiţii sanitar-veterinare favorabile şi de unde RM importă 100% din carnea de vită.
- Până a fi arestat, s-au făcut presiuni asupra dvs., care să vă dea de înţeles că aţi devenit ţinta cuiva?
- Sunt director general de 20 de ani şi toată viaţa am lucrat în domeniul procesării cărnii şi a laptelui, dar niciodată n-am auzit ca guvernul să introducă restricţii la importul de carne. Cu scopul de a acapara această afacere profitabilă, în 2006, guvernul a aprobat un regulament prin care li s-a dat acces pentru import doar la câteva firme alese. Pentru celelalte s-a elaborat o schemă de obţinere a licenţei atât de sofisticată, încât face imposibil acest lucru. De pildă, ţi se cere să prezinţi un certificat de la fisc, care este valabil trei zile, apoi să ceri de la BIT confirmarea că ai frigider, valabilă 14 zile. Până primeşti documentul de la BIT, expiră termenul certificatului de la fisc. Mai trebuie să-ţi elibereze un act şi CCCEC, precum că nu ai antecedente penale, plus multe altele. De aceea, pot să importe carne numai firmele alese, totul merge printr-o singură fereastră. La început, comisia abilitată cu eliberarea licenţelor se afla la Ministerul Agriculturii, după care a fost transferată la Ministerul Economiei, unde ştiţi cine era şi este ministru… Eu am solicitat de nenumărate ori licenţă, dar mi se răspundea că cererea nu corespunde hotărârii de guvern sau că nu mă încadrez în vreun termen - găseau mii de pricini pentru refuz. Povestea s-a sfârşit anul trecut, când am fost invitat la MAI, unde m-au preîntâmpinat: „Dacă mai depuneţi o cerere pentru import, o să aveţi neplăceri!”. Şi n-am mai depus cereri.
- Cu ce scop impune statul aceste restricţii? Şi care sunt întreprinderile care au dreptul la importul de carne?
- Sunt firme necunoscute. Azi e una, mâine - alta. Dintre cele mari, li se refuză tuturor. Având cunoştinţe în toată lumea, mi s-au făcut propuneri din Brazilia, SUA sau Canada să import de la ei carne cu 2,5 dolari. I-am întrebat pe ai noştri de ce pun asemenea preţuri, dar nu primeam niciun răspuns. Formula e simplă: dacă un kg de carne costă 2,50 USD, firma importatoare X declară la vamă preţul de 50-60 de cenţi şi, respectiv, plăteşte TVA din această sumă. Adică, X importă carnea cu 10 lei, o vinde firmei Y la acelaşi preţ, Y o realizează firmei Z cu 60 de lei, iar la „Carmez” ajunge cu 70 de lei. Le puneam deseori această întrebare şi le stăteam ca un os în gât. Odată, aveam nevoie de ficat de vită, pentru pateuri. Am găsit două tone, le-am adus la întreprindere, dar imediat a apărut poliţia şi le-a sechestrat. În ţara asta toate structurile lucrează pentru ele şi niciuna pentru popor. Dacă o comisie specială ar investiga cine deţine monopolul la importul de carne şi peşte, va depista o spălare de bani de sute de milioane de dolari. Constat cu regret şi faptul că circa 70% din Bugetul de stat se formează din importuri, adică de la vămi, deşi, în mod normal, aceşti bani ar trebui să vină din economie. Astfel, statul era cointeresat să importe mult, ca să suplinească bugetul. Dar să nu excludem şi interesele personale. Bunăoară, dacă „Carmez” a procesat, în 2008, în jur de 3.500 tone de carne, care, admitem, ne-a fost comercializată cu doi dolari mai mult, rezultă că cineva şi-a pus în buzunar 7 mln. de dolari pe seama cumpărătorilor de rând.
- Să înţelegem că v-au arestat doar ca să poată prelua întreprinderea? Ce condiţii vi s-au asigurat în izolator?
- Pe 21 aprilie, la 9.00, am fost anunţat că a venit dl Vlad Guzic de la Procuratura mun. Chişinău şi câţiva poliţişti. Erau vreo şase. Mi-au spus că biroul meu şi cele ale adjuncţilor mei sunt sechestrate. Au făcut percheziţie şi ne-au prevenit: „Nu vă mişcaţi, n-aveţi dreptul să ieşiţi, sunteţi numai cu noi”. Apoi au ridicat toate actele din patru birouri şi ne-au chemat la procuratură: pe mine, pe dna Florea şi pe dna Bogdanova. Acolo ni s-a spus: „Sunteţi reţinuţi!” şi ne-au dus la Comisariatul de poliţie de pe str. Tighina, 6. Peste două zile, mi s-a înmânat mandatul de arest. La închisoare nu contează cine eşti. În primele zile, stăteam într-o celulă cu vreo şase bărbaţi - şi ucigaşi, şi de alţii. Nu m-am prezentat, eram mai retras. Ei discutau, dar nici nu-i înţelegeam - foloseau atâtea argouri încât aş fi avut nevoie de traducător. Odată, unul dintre ei m-a întrebat dacă nu-s de la minister... În altă zi, poliţistul de serviciu m-a recunoscut, căci avea în birou calendarul „Carmez. Tradiţie şi calitate 2009”, şi mi-a zis: „Tradiţie şi calitate, să trăiţi!”. Am fost transferat prin mai multe celule, dar nicăieri nu erau saltele. Ne-au adus saltele numai atunci când comisariatul a fost vizitat de delegaţia Comisiei Europene, dar, după ce a plecat delegaţia, au luat şi saltelele... Interesant e că, timp de 42 de zile de arest, n-am fost interogat nici o dată, nici o secundă, nici cu o jumătate de cuvânt. Da, ei m-au izolat ca să acapareze întreprinderea. Să vedeţi ce s-a întâmplat pe când eram închis. La 5 mai, „Globauto” a anunţat convocarea adunării generale extraordinare a acţionarilor pentru data de 22 mai. În primul rând, ei nu aveau acest drept, deoarece deţin doar 12,6% din acţiuni. Legislaţia prevede pentru aceasta nu mai puţin de 25%. În al doilea rând, ei n-au avut cvorum - la adunare trebuia să participe deţinătorii a cel puţin 1milion 5000 de acţiuni, dar procesul-verbal arată că au fost numai 946 mii, adică 47 la sută din numărul total al acţiunilor. În al treilea rând, conform Legii despre societăţile pe acţiuni, acţionarii urmează să fie anunţaţi cu 30 de zile înainte despre adunarea generală, dar nu cu 16 zile, cum au făcut-o ei. În al patrulea rând, lista participanţilor la adunare a fost falsificată, conţinând nume ale persoanelor decedate sau inexistente ca acţionari, sau aceleaşi nume scrise de mai multe ori. Ignorând totalmente legislaţia în vigoare, ei au făcut tot posibilul ca să majoreze numărul de participanţi. În al cincilea rând, adunarea s-a încheiat la ora 17.00, iar Camera de Înregistrare îşi încheie programul cu o oră mai devreme. Totuşi, în mod misterios, Camera a făcut modificările în registru şi, în aceeaşi seară, eu am fost demis şi înlocuit cu Andrei Antonevici, şeful de la „Globauto”. Mai târziu, ei anunţaseră pentru 30 iulie o altă adunare generală extraordinară, la care însă organizatorii nu s-au prezentat. În aceeaşi perioadă, noul consiliu al societăţii a numit un alt director general - pe Dumitru Tcacenco de la „Zernoff”... În al şaselea rând, raiderii şi statul au încălcat flagrant legislaţia cu privire la taina comercială, punând mâna pe toate documentele întreprinderii.
- Subaltenii dvs. au rămas în funcţii?
- Şi Bogdanova, şi Florea, fiind cercetate penal, au fost izolate, ca să nu influenţeze colectivul. Au eliberat-o din funcţie şi pe secretară, şi pe alte persoane care-mi erau apropiate. Totodată, la „Carmez” s-a format un fel de dualitate a puterii. Mai bine zis, vechea echipă de administrare a rămas aici, dar nu are acces la nicio informaţie şi nici la semnarea documentelor. Din păcate, operaţiunile financiare şi de comercializare a producţiei sunt controlate de aşa-zisa noua conducere.
- Dle Câşlaru, aţi pomenit despre implicarea în această schemă a firmei „Zernoff”. Ce legătură are aceasta cu „Globauto”? Sau e vorba de o reţea comună? Cine sunt Antonevici şi Tcacenco?
- Antonevici e omul lor şi nu-l cunosc. N-am vorbit niciodată nici cu Tcacenco. Aici e vorba de o piramidă de raideri. Se presupune că din aceasta fac parte proprietarii următoarelor firme: „Basarabia Nord”, Fabrica de pâine şi întreprinderea „Automobilist” din Bălţi, precum şi „Zernoff”, „Fag”, „Fileti”, „Van Grup”, „Milent Agro”, „Standardul Calităţii”, „Optim Comerţ” şi altele. Unii dintre şefii acestor firme au apărut din senin, ca acţionari, la adunarea generală din 22 mai. Reţeaua a acaparat prin metode de tip raider peste 10 întreprinderi, inclusiv „Basarabia Nord”. Schema asta criminală se află sub protecţia guvernării, dar să pun mâna în foc cine e capul piramidei nu pot. Dacă trăim într-un stat de drept, cu aceasta ar şi trebui să se ocupe instituţiile de drept.
- Aflându-vă în arest la domiciliu, aveţi dreptul să vizitaţi întreprinderea? Care sunt restricţiile ce vi se impun?
- Printre restricţiile ce ni se impun, mie şi adjunctelor mele, este să nu ieşim din Chişinău şi altele, dar principalul impediment este că ni se interzice să mergem la serviciu şi să comunicăm cu persoanele care fac parte din aşa-numitul dosar penal. Practic, ne-au lezat de dreptul de a ne apăra, drept garantat de Constituţie.
- Acţiunile dvs. la „Carmez” au fost sechestrate?
- Şi ale mele, şi ale doamnei Bogdanova, şi ale doamnei Florea sunt sechestrate, fără dreptul de a fi înstrăinate, gajate sau folosite pentru vot. A fost şi asta o decizie a instanţei, deşi nimeni nu poate să-ţi interzică dreptul la vot. Aşa ceva e posibil numai la noi.
- Pentru a funcţiona bine, piramida despre care aţi vorbit trebuie să aibă şi un cap, pe care spuneaţi că nu-l cunoaşteţi. Acesta, pentru a fi protejat de stat, trebuie să fie parte a guvernării. Cine din guvernare, după dvs., este cel mai interesat de problema cărnii?
- Actualul ministru al Economiei. El dirijează şi dă toate indicaţiile. El decide cine să primească licenţă pentru import şi are o influenţă decisivă în celelalte structuri implicate. Fireşte, cred că e implicat şi „tovarăşul” cel mare, altminteri preşedinţia nu mai reacţiona imediat la plângerea „Globauto”. Iar scopul e unul singur - să monopolizeze toată ramura cărnii.
- Cum are loc un atac de tip raider şi cum veţi proceda în cazul în care comuniştii vor rămâne la putere, iar justiţia nu vă va da dreptate?
- Fenomenul raiderilor este foarte răspândit în Rusia şi Ucraina. Totuşi, ruşii au introdus în Codul Penal articole ce vizează asemenea crime, dar la noi ele lipsesc. Presupun că statul, care e implicat nemijlocit în aceste atacuri, nu-şi va pune singur jugul la gât, proclamându-şi propriile acţiuni drept infracţiuni. Iar metoda funcţionează uşor: directorul este arestat sau înlăturat pe altă cale, timp în care se petrec adunări generale ilegale, aprobate apoi de justiţie. Am depus două cereri, la procuratură şi la poliţie, şi solicit deschiderea a două dosare penale cu privire la fraudarea adunării generale din 22 mai şi decizia noului Consiliu al „Carmez”, prin care - fiţi, vă rog, atenţi! - 159.904 acţiuni de tezaur ale întreprinderii, procurate în 1999-2000, au fost înstrăinate şi au ajuns în capitalul social al firmei „Van grup”, fondată de ei în iulie 2009. Am depus o cerere şi la CEDO şi am să insist ca banii pentru pierderea procesului să nu-i plătească guvernul, din sursele contribuabililor, ci anume persoanele vinovate de toată această nelegiuire. Trebuie să recunoaştem că, din păcate, agenţii economici din RM nu sunt apăraţi de justiţie. Cu toate acestea, aşa cum ei n-au nicio probă veridică contra mea, încerc să fiu optimist şi să cred, măcar pentru o clipă, în filmele frumoase, unde întotdeauna învinge adevărul.
Sursa: Timpul, numarul din 7 septembrie 2009, autor – Pavel Păduraru
link http://www.timpul.md/rubric/interviul-de-luni

Regimul comunist a recurs la metode netraditionale ca sa obtina cel de-al 61-lea vot necesar pentru alegerea presedintelui. Pana la cea de-a doua tentativa de alegere a noului presedinte au mai ramas 6 zile.
Un deputat liberal s-a pomenit cu dosar penal, iar altuia i s-a propus sa numeasca suma pentru care ar fi dispus sa-si vanda votul.
Va rezista sau nu opozitia presiunii exercitate de puterea comunista?
Liderii opozitiei au confirmat ca asupra deputatilor din opozitie se exercita presiuni enorme. Desi au declarat ca vor comunica despre fiecare caz dupa data de 28 mai, ei au lasat sa se inteleaga ca ar fi vorba chiar si despre rapirea copiilor deputatilor din opozitie. Vicepresedintele Aliantei Moldova Noastra, Veaceslav Untila:
”...I se fura copilul cuiva si ii propune: - Votezi comunistii si-ti dam copilul inapoi”.
Liderul PLDM, Vlad Filat: „Faptul ca noi nu am iesit pana acum si nu am vorbit despre cazuri concrete – ceea ce tine de presiuni, santaj – atunci cand se ajunge deja la copii... aceasta nu inseamna ca noi nu vom vorbi despre acest lucru. Dar vom vorbi dupa data de 28 mai. Si sa nu creada ei (comunistii – n.n.) ca vor reusi, prin intimidare si santaj, sa obtina inca 4 ani de guvernare rusinoasa in Republica Moldova".
Vicepresedintele PL, Dorin Chirtoaca, a comunicat ca deputatului Vadim Vacarciuc i s-a propus sa numeasca orice suma pentru votul sau, iar deputatul Ana Gutu s-a pomenit cu un dosar penal despre care nu stie nimic.
„Au existat tentative de corupere a membrilor fractiunii Partidului Liberal. Vadim Vacarciuc, colegul nostru de la Balti, a fost abordat in sensul acesta. Am auzit, de asemenea, informatii neconfirmate cu privire la doamna Corina Fusu si doamna Ana Gutu. Insa pozitia noastra este foarte clara – nici un fel de cooperare si colaborare cu Partidul Comunistilor, asa cum este decis acest lucru de ani de zile".
Monstruoasa coalitie este necesara
Mai putin categoric in acest sens este liderul AMN, Serafim Urechean. El a declarat intr-un interviu ca „monstruoasa coalitie intre comunisti si opozitie este necesara pentru depasirea crizei”. (...). "Daca comunistii vor stabilitate in tara, daca vor sa depasim aceasta situatie de criza, atunci ei vor gasi curaj sa voteze o candidatura, propusa de fortele democratice", a adaugat Urechean.
Liderul PL, Mihai Ghimpu s-a aratat surprins de declaratia lui Serafim Urechean, iar liderul PLDM, Vlad Filat, a dat asigurari ca acesta nu si-a schimbat pozitia:
“In ceea ce priveste declaratia domnului Serafim Urechean, sigur ar trebui sa fie facute anumite precizari, deoarece eu m-am intalnit cu el acum o jumatate de ora… In continuare vorbim despre alegeri anticipate si nu am sesizat vreo schimbare de optiune”.
Dar chiar ar dori centristul Urechean sa intre acum in combinatii cu regimul Voronin in schimbul functiei de presedinte – este deja tarziu. Comunistii au inaintat-o ieri oficial, in mod repetat, la functia de presedinte al Republicii Moldova pe Zinaida Greceanii.
Sursa: Deutsche Welle
Am preluat acest articol atat din dorinta de a face cunoscute tuturor acest gen de metode de intimidare, practicate de ani buni de putere dar si pentru a demonstra ca faptele prezentate in ziarul nostru virtual www.hicsuntleones.eu sunt reale si dovedite. Acest gen de metode sunt practicate si la nivel economic, in mediul de afaceri: dosare penale inventate, rapiri, amenintari, intimidari pentru a pune mana pe bunurile unor companii de renume, astfel ca averile sa ramana tot in „familie” sau intre prieteni... Nimeni in afara „clubului” se pare ca nu are dreptul sa investeasca si sa ajute la urma urmei Republica Moldova sau economia acestei tari, aflata in mari vremuri de restriste.

Se bate tare moneda pe lupta impotriva coruptiei in Republica Moldova. Apar mereu tot felul de declaratii oficiale precum ca se face tot posibilul pentru a inngenunchia actele de coruptie la orice nivel si, vezi Doamne, ai pedepsi pe toti aceia care se dedau la asemenea acte. Oare asa sa fie?
Daca analizam doar doua cazuri de luptatori ai asa-zisei coruptii, apar vadite urme de indoiala. Cine sunt acei combatanti asa-zisi „cinstiti” care cu sudoarea fruntii se lupta din rasputeri sa combata coruptia? Traiesc ei cumva sarmanii numai din salariul pe care il primesc, numai din „cinstitul” venit lunar?
Nu sunt prea multi aceia care cred asta. Cel putin, cetatenii de rand care ne-au trimis diverse informatii si sesizari pe adresa de e-mail a ziarului online www.hicsuntleones.eu vor sa afle cum doi procurori anticoruptie si-au cladit o avere si pe ce baza.
VIOREL MORARI, seful sectiei de conducere a urmaririi penale din cadrul PROCURATURII ANTICORUPTIE, un nume care apare destul de frecvent in cazurile unor companii, impotriva carora au fost demarate evidente atacuri de tip „corporate raider”. Aparent un simplu bugetar, cu un salariu de circa 3.000 de lei (cel putin asta stim din infromatiile pe care le detinem). Probabil a fost o persoana extrem de economa, sau ceilalti membrii ai familiei au castigat binisor, deoarece pare-se ca si-a permis totusi sa isi ia un „amarat” de BMW sau un Mercedes… E adevarat ca nu e nou nout si nu figureaza ca fiind inregistrat pe numele sau. Asa ca „acoperirea” e perfecta, sa nu bata la ochi ca ar avea ceva avere.
Ne intrebam in ce locuinta modesta isi duce traiul distinsul procuror si cum a strans el banut cu banut de si-a consolidat averea. Probabil prin lupta de a face drepate oamenilor cinstiti.
BORIS POIATA, un alt procuror ce pare sa se lupte din greu sa starpeasca sarpele coruptiei. Dar care se pare ca nu o duce nici el prea rau… Oare tot din umilul salariu de bugetar?
Oare care sunt sursele de venit ale celor doi procurori domnii Viorel Morari si Boris Poiata? Care sunt oare declaratiile lor de venit?
CINE SUNT ACEI CARE SPUN CA SE LUPTA CU CORUPTIA IN REPUBLICA MOLDOVA? PROCURORI ANTICORUPTIE sau PROCURORII… CORUPTIEI? NU VREM DECAT SA AFLAM ADEVARUL. SUNTEM DESCHISI LA ORICE NOUA INFORMATIE SAU LA SCHIMBURI DE INFORMATII. TOCMAI PENTRU BINELE SIMPLILOR CETATENI PE CARE UNII SE LAUDA CA II APARA.
www.hicsuntleones.eu

Acum in Republica Moldova apele sunt tulburi. Odata cu protestele si rabufnirile ce au inceput din 6 aprilie, fata adevarata a puterii si cruda realitate din tara basarabeana au inceput sa iasa in mod brutal la iveala. Autoritatile nu si-au mai putut ascunde adevarata fata si au ripostat la strigatele celor multi asa cum au stiut ele mai bine: cu abuzuri, arestari, cazuri fabricate, batai, maltratari, disparitii. Ion Tibuleac, un tanar de 22 de ani al carui cadavru a fost gasit in curta Spitalului de Urgenta din Chisinau, Valeriu Boboc gasit mort in Piata Marii Adunari Nationale din capitala Republicii Moldova, tineri arestati si disparuti. Mai rau decat atat presa moldoveneasca a raportat si disparitia a sase copii pe care parintii ii cauta disperati pe la comisariate. Intr-un cuvant teroare, lacrimi si strigate deznadajduite.
Si chiar daca s-a anuntat amnistierea tinerilor arestati si incetarea urmaririi protestatarilor, mass – media relatase ca in data de 15 aprilie arestarile continuasera.
Dar se pare, ca vazandu-se acum in vizorul intregii lumi si cu stigmatul unei politici tiranice si abuzive, cei ce detin puterea incearca sa repare cum cred ei mai bine lucrurile si dau diverse declaratii impaciuitoare si menite sa linisteasca populatia terorizata.
Actiunile din Republica Moldova au parut sa vina ca o lovitura si un adevarat soc pentru cei din exterior. In ciuda declaratiilor palide de la inceput, Europa s-a sesizat. Consiliul Europei a anuntat ca va trimite un reprezentat sa analizeze situatia de la Chisinau, pentru a se vedea daca au fost incalcate drepturile omului.
Pe langa asta, in baza apelurilor primite din partea rudelor celor disparuti, primaria Chisinau a alcatuit o baza de date cu cel putin 328 de persoane arestate. Un bilant dramatic ce denota cruzimi ce pana acum nu au fost cunoscute.
Toate aceste intamplari tragice ar trebui sa constituie un semnal de alarma pentru fiecare, fie ca se afla in Republica Moldova sau in alta parte. Actiunile abuzive au iesit abia acum la iveala, cand puterea nu a mai avut incotro si si-a aratat arama pe fata. Dar s-a intrebat cineva pana cum de cand exista abuzuri si coruptie in Republica Moldova? S-a stiut pana acum cate abuzuri s-au facut impotriva cetatenilor si a celor care incercau sa isi vada cinstit de afacerile lor in Republica Moldova? S-a stiut de existenta unor grupuri de interese care prin atacuri de tip “corporate raider”, folosindu-se de puterea in stat si de functionari corupti au inceput campanii masive de preluare abuziva a unor companii si societati, pentru a pune mana pe bunurile acestora? S-a stiut despre persecutiile si cazurile fabricate impotriva fondatorilor si asociatiilor acestor companii si asupra familiilor acestora, pentru ca rezistau presiunilor si nedreptatilor?
Poate s-a stiut, dar adevarul era adanc tainuit, iar cei care il cunosteau preferau sa isi spuna durerea soptit, pentru ca poate si peretii aveau urechi… Dar acum nu mai vor sa taca.
Ziarul hic sunt leones ce poate fi citit pe www.hicsuntleones.eu si pe http://hicsuntleoneseu.blogspot.com a dezvaluit asemenea cazuri si va mai dezvalui. Campaniile abuzive impotriva unor companii precum “EUROPA – TRUST” sau societati precum S.A. “AVICOLA BUCOVAT” sunt doar cateva dintre probabil numeroasele prin care grupari criminale ravnesc la bunuri la care nu au dreptul.
Nu vrem decat sa tragem un semnal de alarma si sa ridicam un semn de intrebare: ce se va intampla dupa ce toate aceste evenimente tulburi, ce au loc in prezent in Republica Moldova vor fi aplanate? Fie ca se vor gasi sau nu responsabilii, fie ca se va schimba sau nu situatia dupa renumararea voturilor si dupa interventiile din afara ale Comisiei Europene, in caz ca se vor constata incalcari ale drepturilor omului (desi este evident ca acestea exista), va incepe Republica Moldova sa functioneze ca o tara democratica? Vor fi desconspirate gruparile de interese cu adanci influente printre cei de la putere si in institutiile statului cu drept de decizie? Vor inceta atacurile abuzive asupra companiilor si persecutiile asupra familiilor celor ce le detin? Asta trebuie sa ne intrebam cu totii… Incotro ne indreptam mai departe? Probabil, acum, doar Dumnezeu stie…
www.hicsuntleones.eu

Eugen Rusu, organizatorul mitingului de comemorare a Zilei Unirii Basarabiei cu Romania, de pe 27 martie 2009, nu a mai putut participa la actiunea pe care el insusi trebuia sa o coordoneze. De ce? Pentru ca, in seara din ajunul manifestarii, pe 26 martie a fost arestat, impreuna cu un cetatean roman, George Simion. Impreuna cu cetateanul roman, Eugen Rusu a fost retinut o noapte la comisariat, iar in timp ce dl Simion a primit o amenda de 160 de lei moldovenesti in urma deciziei Judecatoriei Botanica, dl Rusu a fost penalizat cu 48 de ore de arest preventiv, fiind astfel tratat ca un infractor periculos. El a fost trimis sa isi ispaseasca pedeapsa in izolatorul Comisariatului general de Politie unde tratamentele inumane sunt cunoscute, iar rudele si avocatul nu au fost lasati sa ia legatura cu el.
E ceva nou? Este genul de abuz care nemaiintalnit in Republica Moldova? Sau doar ca acum, autoritatile, disperate si in ultimile incercari de a nu pierde “ciolanul” puterii, nu se mai feresc?
Nicolae Boicenco este fiul fondatorului si detinatorului majoritar al actiunilor companiei fiduciare “EUROPA – TRUST”, Sofia Boicenco. Compania a ajuns in scurt timp de la infiintare (1994) lider in domeniu avand sute de mii de clienti. Dar a incomodat, iar bunurile ei au devenit adevarata “miere” pentru grupari criminale care nu s-au sfiit sa se foloseasca de executanti corupti si de influenta pe care o aveau in cadrul puterii.
Dupa incercari disperate de intimidare si denigrare a companiei, pentru a putea pune mana pe bunurile ei, vazand ca "EUROPA – TRUST” rezista stoic, a fost gasit modul cel mai sigur de a-i ingennunchia pe cei care nu se dadeau batuti: pe 20 mai 2005, Nicolae Boicenco a fost adus fortat in calitate de martor la sediul Centrului penru Combaterea Crimelor Economice si Coruptiei. In urma “interogarilor” la care a fost supus de catre functionarii CCCEC, dupa cateva ore, Nicolae Boicenco era internat, inconstient, la sectia de reanimare a Spitalului de Urgenta. Da asta nu i-a impresionat pe oficiali. Ulterior, el a fost arestat si invinuit.
Din declaratiile si plangerile sustinute ale doamnei Boicenco atat catre autoritati cat si catre ambasadele britanice si americane de la Chisinau, a reiesit clar faptul (ce poate fi dovedit cu documente) ca fiul domniei sale a fost batut de catre colaboratorii CCCEC in momentul aducerii sale fortate in calitate de martor. Fiul Sofiei Boicenco fusese retinut la ora 16:30 iar dovada clara a torturarii si maltratarii sale o face faptul ca, doar cateva ore mai tarziu, mai exact la ora 1:30, in dimineata zilei de 21 mai 2005 acesta era deja internat la Clinica de Cardiologie, in stare inconstienta. "La solicitarea mea de a-mi vedea fiul, colaboratorii CCCEC mi-au aratat intentionat o alta persoana, spunandu-mi ca acesta este fiul meu, fapt ce a avut drept consecinta provocarea unui insult, in rezultatul caruia eu am fost spitalizata pentru tratament ambulator", relateaza Sofia Boicenco firul intamplarilor, in una din petiile sale din nenumaratele incercari de a gasi dreptate.
Tot atunci, imediat dupa retinerea lui Nicolae Boicenco, colaboratorii CCCEC au inceput o intreaga campanie de publicitate negativa prin intermediul media, de care au legat si numele companiei "EUROPA - TRUST". Mai exact colaboratorii CCCEC au tinut sa sublinieze faptul ca au retinut un "criminal deosebit de periculos".
Cert este ca indrazneala si curajul celor din fruntea "EUROPA - TRUST" au fost platite cu un pret mult prea mare: viata unuia dintre fii Sofiei Boicenco, si anume Nicoale Boicenco, a fost pur si simplu distrusa, acesta, dupa "interogatoriul" celor de la CCCEC, ramanand tintuit la pat, fara a fi capabil sa comunice, sa se miste si isi satisfaca singur necesitatile fiziologice. Mai mult decat atat, suferinta fiului Sofiei Boicenco nu a fost curmata usor, in ciuda starii in care a fost adus. Mai exact, toate cererile inaintate atunci de Sofia Boicenco catre Procurorul General, prin care solicita tragerea la raspundere a celor care i-au provocat leziunile fiului ei, au ramas fara raspuns.
Demn de retinut este faptul ca guvernul Republicii Moldova a fost condamnat de CEDO pentru arestarea ilegala si tratamentele inumane si degradante la care a fost expus Nicolae Boicenco. Aceasta condamnare nu a putut remedia prejudiciile aduse sanatatii lui Nicolae. Nicolae Boicenco continua sa urmeze tratamentele de reabilitare pana in prezent, fiind necesara ingrijirea si supravegherea sa permanenta. Hotararea CEDO nu a putut stopa abuzurile autoritatilor si nici nu a afectat situatia celor vinovati sau a celor la comanda si in interesul carora s-au comis abuzurile. Abuzurile functionarilor corupti au continuat in aceeasi masura si cu acelasi succes.
Si astfel am ajuns la cazul lui Eugen Rusu care pentru curajul sau este pe cale sa plateasca un pret similar cu acela platit de Nicolae Boicenco.
Nu am vrut decat sa comparam cele doua cazuri si sa aratam ca, de multi ani, aceste “practici” sunt la ordinea zilei in Republica Moldova. Acum insa ele trebuie oprite si puse la zid, iar executantii, aspru pedepsiti…
www.hicsuntleones.eu

In ajunul alegerilor parlamentare in Republica Moldova, incalcarea in mod flagrant si repetat a legislatiei de catre oamenii legii - este una dintre problemele cele mai grave din societate.
Pe 26 martie, la ora tirzie (dupa ora 22.00), in sectorul Botanica al capitalei au fost rapiti doi tineri - George Simion, cetatean romin, si Eugen Rusu, cetatean al R.Moldova, care anuntase in prealabil autoritatile locale ca va desfasura un miting de comemorare a Zilei Unirii Basarabiei cu Rominia pe 27 martie 2009 in centrul Chisinaului.
Ambii au fost tinuti la comisariatul de politie peste noapte, fara a li se permite sa comunice celor apropiati, colegilor, avocatilor sau reprezentanului Ambasadei Rominiei despre locul aflarii lor.
Pe 27 martie, dupa 12 ore de detentie, acestia au fost dusi la Judecatoria Botanica, unde judecatorul Stratan l-a penalizat pe George Simion cu amenda de 160 de lei moldovenesti. Dupa procesul de judecata, tinarul a fost preluat imediat de alti oameni in civil, probabil reprezentanti ai Serviciului de Informatii si Securitate (SIS), care l-au dus direct la punctul de frontiera Leuseni, Simion fiind expulzat din Republica Moldova fara nici un temei legal.
Eugen Rusu, organizatorul mitingului dedicat Unirii, a fost penalizat cu 48 ore de arest preventiv. In acest moment el isi ispaseste pedeapsa in izolatorul Comisariatului general de Politie. Este cunoscut ca acolo sunt conditii inumane si degradante de dententie, precum si faptul ca gardienii aplica pedepse si perchezitii corporale injositoare. Dar Eugen Rusu inca nu si-a folosit dreptul la recurs, asigurat de lege! Pina ieri nici rudele lui, nici avocatul, nu au fost lasati sa vorbeasca cu el.
Aceste faradelegi, impreuna cu semnalele despre zeci de persoane care au fost intoarse de la frontiera cu diverse pretexte ilegale, constituie un semnal clar ca astfel s-a urmarit inhibarea actiunilor de comemorare a Unirii din 1918, dar aceasta inseamna si o crima culturala impotriva celor care se considera romini si impartasesc idealuri unioniste.
Consideram interventia politiei, a serviciilor de graniceri si vama, precum si abuzurile serviciilor secrete, aparate de indiferenta complice a procuraturii, drept o violare flagranta a libertatilor fundamentale ale omului: dreptul la intrunire, exprimare, proces echitabil si acces la justitie.
Credem ca organele de forta au un comportament excesiv de politizat si nepermis de ideologizat.
Condamnam vehement acest comportament, cerem partidelor aflate la guvernare sa-si aminteasca de drepturile fundamentale ale omului aparate de Constitutie si de actele internationale specializate. Propunem partidelor de opozitie sa ia atitudine, iar societatii civile apolitice sa monitorizeze indeaproape fiecare caz de acest gen.
Sursa www.curaj.net

Pe 24 martie doi jurnalisti ieseni, care faceau parte din personalul de campanie al Partidului Liberal Democrat din Moldova (PLDM) au fost expulzati din Republica Moldova, dupa ce au fost retinuti si interogati o noapte. Stirea, relatata atat de presa basarabeana cat si de cea romana, nu pare sa spuna nimic nou – se stie ca in Republica Moldova, actualii detinatori ai puterii, care se declara totusi democrati, incearca prin diverse mijloace sa impiedice o campanie electorala in stil “fair play” si totodata se agata cum pot de orice metoda care sa ii ajute sa nu isi piarda fotoliile calde de lideri.
Arestarea celor doi, cazul care le-a fost “fabricat” (dupa cum a declarat si avocatul acestora) confirma gradul inalt de coruptie existent in Republica Moldova si metodele practicate in tara basarabeana pentru ca aceia care se tin cu dintii de putere sa impiedice orice incercare de a-i inlatura. Cum nu le convine probabil cresterea in sondaje a PLDM au fabricat un dosar pentru doi reprezentanti, probabil de baza, din staff-ul respectivului partid.
Dar nu stim de ce asta a reprezentat o surpriza, iar cazul celor doi jurnalisti ar trebui sa traga un semnal de alarma si sa indrepte cat mai mult atentia catre Republica Moldova si actiunile practicate de grupuri de interese cu mari influente in cadrul puterii in stat si in institutiile cu drept de decizie.
Cazul celor doi jurnalisti romani nu este primul si daca lucrurile vor fi lasate sa continue pe aceeasi linie, cu siguranta nu va fi nici ultimul. Jurnalistii romani au scapat ieftin. Si nu e o afirmatie rautacioasa, sub nici o forma. Au avut norocul ca sunt protejati de cetatenia romana, iar expulzarea a fost o pedeapsa pe care o putem numi “norocoasa”. Daca jurnalistii romani au fost retinuti si apoi expulzati din cauza ca au incercat sa sprijine si sa ajute sa urce in sondaje un partid in cadrul unei campanii electorale, act calificat ca un clar “abuz de putere” ce ati putea spune de numeroasele cazuri care au existat pana la acest incident? Necunoscute pentru media romaneasca si chiar si pentru cea basarabeana.
Ce ati putea spune despre companiile care au inceput sa se dezvolte pe piata basarabeana si s-au trezit in vizorul unor grupari criminale de tip “raider” care prin uz de putere in stat si prin functionari corupti, executanti ai acestor grupari, au incercat prin metode abuzive si folosindu-se de legi “fabricate” sa puna mana pe bunurile acestor companii sau pe pachetele majoritate de actiuni. Iar acest cazuri cum am mentionat si mai sus nu sunt putine. Mai mult decat atat, aceste incercari incisive de a prelua cu japca bunuri ale unor companii care nu vroiau decat sa se dezvolte pe piata, unele reprezentand si interesele a sute de mii de cetateni au fost insotite de metode care pot fi cu greu calificate: persecutii, intimdari, invadarea intimitatii si chiar maltratari si torturi.
Nu au avut de suferit doar fondatorii sau actionarii majoritari ai acestor companii ci si familiile si angajatii lor.
Retinerea si expulzarea celor doi jurnalisti este clar un abuz de putere. Or, cum am mai putea califica retinerea si tratarea inumana a membrilor familiilor fondatorilor unei companii de trust, care a avut consecinte dramatice: aducerea in stare de inconstienta a unuia dintre fii fondatorului companiei si transformarea acestuia intr-o persoana incapabila sa isi mai duca viata in mod normal.
Cum am mai putea numi incercarea, prin diverse tertipuri legislative de a indrepta cu pasi repezi, spre lichidare, companiile fiduciare care administrau bonurile patrimoniale a sute de mii de cetateni si astfel a obtine devalorizarea bunurilor lor, pentru a le putea acapara la preturi derizorii. Si astea sunt doar cateva dintre actiunile care descriu metodele abusive practicate in Republica Moldova doar cu scopul de a servi propriilor interese celor aflati la fraiele puterii sau care au adanci influente printer cei sus pusi.
De aceea ziarul online www.hicsuntleones.eu incearca sa dezvaluie in detaliu o parte din cazurile in care prin atacuri de tip “corporate raider” s-a incercat denigrarea unor persoane si companii care nu au vrut decat sa isi vada de propriul bun mers al lucrurilor. Dar au atras prea mult atentia…
Nu trebuie decat sa lecturati si sa incercati sa realizati ca acel caz al jurnalistilor romani este o noua confirmare a realitatii Republicii Moldova: tot ce nu convine este eliminat.
Nu trebuie sa va mire, ci doar sa va trezeasca…

Hicsuntleones

Doi ieşeni care făceau parte din staff-ul tehnic al Partidului Liberal Democrat din Moldova (PLDM) au fost arestaţi luni şi expulzaţi marţi din R.Moldova,pe motiv că ar fi opus rezistenţă poliţiei în timpul unei reţineri, a decis una dintre judecătoriile sectoriale din Chişinău. Avocatul celor doi susţine însă că dosarul a fost fabricat de poliţie, iar expulzarea are legătură cu faptul că cei doi sunt angajaţi de PLDM, partid care, potrivit unui barometru de opinie dat publicităţii marţi, a cunoscut o ascensiune spectaculoasă şi se clasează pe locul al doilea în preferinţele electoratului, după Partidul Comuniştilor, aflat la putere.
Luni seara, în jurul orei 21.00, Răzvan Cazacu (fost angajat al Ziarului de Iaşi) şi Radu Popescu (şeful campaniei electorale a lui Gheorghe Nichita la ultimele alegeri locale, fiul al secretarului executiv al PSD Iaşi, Gabriel Popescu, acum director al publicaţiei Iaşi-24-FUN) au fost arestaţi de şase persoane în civil în centrul Chişinăului, la puţin timp după ce ieşiseră din sediul PLDM. "Vreo şase (persoane) s-au apropiat de noi, spunând ba că am furat un telefon mobil, ba că am furat ceva din magazin", a relatat Răzvan Cazacu.
Cetăţenii români au fost transportaţi la comisariatul de poliţie, unde au fost ţinuţi toată noaptea. Reţinerea a avut loc în baza unei cereri colective adresate de mai mulţi vecini pensionari care s-au plâns că în locuinţa celor doi e gălăgie, potrivit ProTV Chişinău.
"Ne-au luat şireturile, ceasul, unul se juca cu pistolul pe masă - întâmplător sau nu", a povestit Răzvan Cazacu. "După ce au vorbit cu noi, ne-au băgat într-o cameră, la răcoare", a spus şi Radu Popescu.
Dimineaţa, cei doi cetăţeni români au fost transportaţi la judecată. Poliţiştii au cerut expulzarea lor, acuzându-i că ar fi opus rezistenţă în timpul reţinerii şi că ar fi înjurat oamenii legii. La rândul său, avocatul a cerut clasarea cazului, pe motiv că poliţiştii au făcut declaraţii false şi au fabricat dosarul. Pentru video accesaţi acest link.
În timp ce judecătorul delibera, pe coridorul judecătoriei Buiucani şi-au făcut apariţia mai mulţi poliţişti îmbrăcaţi în civil. Imediat ce s-a dat sentinţa, poliţiştii le-au cerut celor doi cetăţeni români să-i urmeze la comisariat, deşi decizia judecătorească intra în vigoare după zece zile, timp în care cei doi pot sta în continuare pe teritoriul Republicii Moldova. După mai bine de o jumătate de oră, vicepreşedintele PLDM Alexandru Tănase a declarat că a ajuns la o înţelegere cu comisarul sectorului Buiucani.
Răzvan Cazacu şi Radu Popescu au fost transportaţi la vamă de maşina poliţiei, fiind însoţiţi însă şi de câţiva membri ai PLDM. "Am vrut să ne convingem că cei doi au ajuns cu bine în România şi că nu au ajuns din nou la poliţie, ca după aia să le pierdem urma", a declarat pentru NewsIn vicepreşedintele PLDM, Alexandru Tănase. "Este un abuz clar din partea guvernării.
Regimul comunist se află în agonie, ei nu se mai controlează şi reacţionează absolut inadecvat, exact cum făcea Ceauşescu pe ultima sută de metri", a mai declarat pentru NewsIn vicepreşedintele PLDM, Alexandru Tănase. Potrivit politicianului, PLDM va contesta la Curtea de Apel decizia de expulzare a celor doi cetăţeni români.
Sursa: www.iasicastiga.ro, Cotidianul, jurnalul.md

“Corporate raid” = termen economic definit prin interesul unor persoane, grupuri sau institutii intr- o anumita corporatie, incercand sa obtina drepturi de vot pentru ca mai apoi sa poata adopta diverse masuri, care sa duca in timp la cresterea actiunilor companiei. Aceste masuri pot consta insa si in inlocuirea conducerii, sau chiar in demersuri de lichidare a companiei.
Vazut prin aceasta definitie simpla luata dintr-un dictionar, “corporate raid” nu pare decat o masura de preluare a unei companii, care nu ascunde nimic ilegal si nici chiar imoral. Dar “corporate raiding” este ceva mai mult decat un simplu termen economic. In timp “corporate raiding” a devenit un adevarat fenomen periculos, inceput a fi practicat la scara larga in tarile foste comuniste.
Fenomenul de tip “corporate raiding” a depasit demult limitele legalitatii si a incalcat orice standard si lege internationala, incepand sa se manifeste prin folosirea puterii in stat, pentru ca anumite grupuri de interse cu mari influente in lumea politica si in institutii statale sa poata intra in proprietatea unor companii de top, ce detin bunuri de mare valoare.
Prin diverse trucuri legislative si norme create sub pretextul protejarii democratiei si bunurilor poporului, folosindu-se de functionari corupti la nivel inalt, marile companii sunt pur si simplu haituite, incercandu-se devalorizarea valorilor sau actiunilor lor. Acestea apoi pot fi preluate la preturi de nimic de grupari de interese atent protejate de lumea politica. Companiile raman pur si simplu dezarmate in fata demersurilor vehemente, incercand sa faca fata dosarelor fabricate si legilor corupte doar prin intermediul justitiei, care numai justitie nu se poate numi. Justitia apartine la randul ei acelorasi puteri care protejeaza gruparile ce merg numai pe principiul machiavelic “scopul scuza mijloacele”. Iar scopul lor serveste doar propriului interes.
Si daca totusi companiile au parte, la un moment dat, de decizii drepte din partea justitiei, hartuirea continua, prin alte legi, reguli sau dosare penale fabricate, iar libera desfasurare a afacerilor este pur si simplu obstructionata si chiar blocata. Este o lupta surda si continua a unor investitori care, neavand nici un scut sa ii apere, sunt nevoiti sa faca fata loviturilor leilor ce se ascund in spatele puterii.
“Corporate raiding-ul” s-a impanzit cu repeziciune ca o practica obisnuita in tarile desprinse din fosta Uniune Sovietica, existand doua exemple extrem de edificatoare: Ucraina si chiar actuala Federatie Rusa.
Iar acum a fost imbratisat cu “succes” in Republica Moldova, mica tarisoara declarata asa-zis libera si democratica. Companii care au ajuns sa fie lider pe piata moldoveneasca prin investitiile facute si care incearca sa protejeze si interesele simplilor cetateni s-au trezit in hatisul unor legi corupte si in mijlocul atacurilor unor grupari criminale de interese, care nu vor decat, prin intermediul puterii in stat, sa isi insuseasca bunurile acestora si sa le foloseasca spre propriul beneficiu.
Pare un scenariu de “thriller politic” dar din pacate aceasta este realitatea, ascunsa atent de oficiali si de functionari corupti. Cazurile companiilor supuse actiunilor de tip “raider” si permanent hartuite pentru a se indrepta catre un singur rezultat – lichidarea – sunt din ce in ce mai multe. Din pacate, nu numai cei care au investit munca si bani au de suferit, ci toti cei care se implica in incercarea de a pune umarul pentru salvarea economiei unei tari care aparent incearca sa prospere, dar in realitate se afunda in hatisul coruptiei. Este usor sa stam sa privim din exterior si sa spunem ca nu se poate face nimic. Se poate, dar atata vreme cat practicarea actiunilor de tip “corporate raider” ia amploare, iar nedreptatile asupra companiilor private continua, finalul nu ar putea fi unul fericit.
Important este sa dezgropam adevarul si cineva sa arate cu degetul si sa incerce sa trezeasca simtul dreptatii adormit inca undeva…
Cazurile exista, persoanele persecutate exista si se lupta sa faca fata coruptilor, dovezile exista. Nu trebuie decat sa le punem pe tapet.
“Corporate raider” ce si-a intins acum tentaculele peste Republica Moldova nu este decat un jaf mascat de legi subrede si sta bine ascuns in spatele puterii. Nu trebuie decat curajul de a-l scoate la iveala si a-l pune la colt. Atat.